Din Bucuresti si pana in Lovech sunt cam 3.5 ore de condus. Cu pauza la granita. Asa ca plecarea sambata dimineata, pe la o decenta ora 8, ne-a lasat timp si pentru un popas la Pestera Devetashka.
Am ajuns la Pestera Devetashka pe la pranz. Ultimele sute de metri se parcurg pe un drum putin cam ingust, dar decent si care duce la o parcare neamenajata, dar incapatoare. Am lasat masina, si am pornit spre pestera. Dupa alti cativa pasi, ne-a iesit in intampinare.
Si este coplesitoare. 60 de metri inaltime si alte zeci de metri latime. Iar raul care o strabate si "ochii" catre cer creeaza un peisaj fascinant. Aici isi au casa pentru 35000 de lilieci din 15 specii.
Noi nu am avut ocazia sa vedem micii sobolani zburatori, caci erau in hibernare si zonele in care hiberneaza sunt cu acces restrictionat. De asemeni, inteleg ca in perioada iunie-iulie pestera este inchisa publicului pentru a proteja animalele in sezonul de imperechere.
Dupa ce ne-am incantat sufletul cu privelistea magnifica, am lasat in urma Devetashka si ne-am indreptat spre Lovech.
Lovech este un orasel turistic, asa ca oferte de cazare sunt nenumarate si la preturi decente. Noi am stat la Guest House The Old Lovech si am fost foarte incantati nu doar de camerele ingrijite, de parcare sau de faptul ca eram chiar in buricul targului, dar si de faptul ca am avut o gazda foarte primitoare, vorbareata si pasionata de istoria Bulgariei.
Asa ca ne-a spus povesti pe care le dam si noi acum mai departe.
Deasupra oraselului se inalta ruinele cetatii Lovech, restaurate, chiar refacute in mare parte, si gata sa isi primeasca vizitatorii. Peisajul este deosebit, iar seara este minunat de liniste.
Nu departe de cetate se afla statuia lui Vasil Levsky, Apostolul Libertatii, dupa cum il numesc bulgarii. In Lovech a fost un sediu principal al organizatiei revolutionarilor bulgari, miscare de eliberare de sub ocupatia otomana, asadar nu este de mirare ca avem aici si un mic muzeu in onoarea lui Vasil Levski si al dizidentilor bulgari.
Coborand de la statuie, am facut un popas la "muzeul etnografic" - in fapt doua case batranesti, mobilate ca odinioara, si un foarte pitoresc ghid (un domn la vreo 80 de ani, care te intampina incantat ca iti poate spune povestea caselor, in cuvinte incrucisate in patru limbi). Pe noi ne-a incantat experienta.
Am ajuns apoi la podul acoperit. Actualul, dateaza din 1982 si este al 4-lea pod inaltat in acelasi loc, dupa ce trei anteriare au fost distruse de inundatii sau incendii. Este un loc minunat de plimbare printre magazine de suveniruri si artizani locali.
Tot langa pod se gaseste si Drakata, un restaurant cu mancare buna si pisici cersetoare pe terasa. De mancat bine, am mai mancat la Taverna Varosha.
Era duminca la pranz cand ne-am luat la revedere de la Lovech si am pornit spre Parcul Krushuna, ultima oprire in drum spre Bucuresti. In cam jumatate de ora, la destinatie, ne asteptau o ampla parcare si cateva terase cu gratare.
De aici incepe o plimbare lejera de cateva zeci de minute, pe cele doua trasee din parc - unul care duce la cascade, si unul care urca pe la baza stancilor spre un punct de belvedere spre care insa drumul era, de la un punct incolo, inchis.
E frumos parcul, apa susura pe langa poteca, iar plimbarea e mai ales necesara dupa mancarea bulgareasca cam prea gustoasa.
Inca o bucatica de Bulgarie ne-a incantat si in excursia asta si v-o recomandam cu drag. Ne revedem in episodul urmator.
Noi nu am avut ocazia sa vedem micii sobolani zburatori, caci erau in hibernare si zonele in care hiberneaza sunt cu acces restrictionat. De asemeni, inteleg ca in perioada iunie-iulie pestera este inchisa publicului pentru a proteja animalele in sezonul de imperechere.
Dupa ce ne-am incantat sufletul cu privelistea magnifica, am lasat in urma Devetashka si ne-am indreptat spre Lovech.
Lovech este un orasel turistic, asa ca oferte de cazare sunt nenumarate si la preturi decente. Noi am stat la Guest House The Old Lovech si am fost foarte incantati nu doar de camerele ingrijite, de parcare sau de faptul ca eram chiar in buricul targului, dar si de faptul ca am avut o gazda foarte primitoare, vorbareata si pasionata de istoria Bulgariei.
Asa ca ne-a spus povesti pe care le dam si noi acum mai departe.
Deasupra oraselului se inalta ruinele cetatii Lovech, restaurate, chiar refacute in mare parte, si gata sa isi primeasca vizitatorii. Peisajul este deosebit, iar seara este minunat de liniste.
Nu departe de cetate se afla statuia lui Vasil Levsky, Apostolul Libertatii, dupa cum il numesc bulgarii. In Lovech a fost un sediu principal al organizatiei revolutionarilor bulgari, miscare de eliberare de sub ocupatia otomana, asadar nu este de mirare ca avem aici si un mic muzeu in onoarea lui Vasil Levski si al dizidentilor bulgari.
Coborand de la statuie, am facut un popas la "muzeul etnografic" - in fapt doua case batranesti, mobilate ca odinioara, si un foarte pitoresc ghid (un domn la vreo 80 de ani, care te intampina incantat ca iti poate spune povestea caselor, in cuvinte incrucisate in patru limbi). Pe noi ne-a incantat experienta.
Am ajuns apoi la podul acoperit. Actualul, dateaza din 1982 si este al 4-lea pod inaltat in acelasi loc, dupa ce trei anteriare au fost distruse de inundatii sau incendii. Este un loc minunat de plimbare printre magazine de suveniruri si artizani locali.
Tot langa pod se gaseste si Drakata, un restaurant cu mancare buna si pisici cersetoare pe terasa. De mancat bine, am mai mancat la Taverna Varosha.
Era duminca la pranz cand ne-am luat la revedere de la Lovech si am pornit spre Parcul Krushuna, ultima oprire in drum spre Bucuresti. In cam jumatate de ora, la destinatie, ne asteptau o ampla parcare si cateva terase cu gratare.
De aici incepe o plimbare lejera de cateva zeci de minute, pe cele doua trasee din parc - unul care duce la cascade, si unul care urca pe la baza stancilor spre un punct de belvedere spre care insa drumul era, de la un punct incolo, inchis.
E frumos parcul, apa susura pe langa poteca, iar plimbarea e mai ales necesara dupa mancarea bulgareasca cam prea gustoasa.
Inca o bucatica de Bulgarie ne-a incantat si in excursia asta si v-o recomandam cu drag. Ne revedem in episodul urmator.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu