Ador muntele. Ador sa umblu ore in sir prin paduri, sa ma cocot pe stanci, sa ascult vantul ce se strecoara printre ramurile brazilor si sa ma pierd in nemarginirea peisajelor de vis ce ti se infatiseaza odata ajuns pe creasta.
Dar a fost un munte de care mi-a fost mereu teama. Piatra Craiului. Multe povesti am auzit si despre farmecul lui unic dar si despre cat de dificile sunt traseele care il strabat. Ba chiar periculoase de-a dreptul. Insa, in inconstienta mea visatoare, mi-am spus ca daca Jepii Mici sunt considerati a fi un traseu dificil atunci Lanturile lui Deubel nu pot fi cu mult mai grele. Corect? Gresit!