Intr-un picior prin Cheile Nerei


Murphy ne spunea ca, daca ceva poate sa mearga prost, va merge prost. Pe mine, in general, m-a cam ocolit ghinionul, dar, la un moment dat, trebuia sa-mi vina randul. 

Dupa aproape doua luni de pregatiri, organizari, repartizari a venit si ajunul plecarii spre Cheile Nerei. Entuziasmul atingea cote alarmante chiar si pentru mine, agitatia mi se vedea si de pe luna, emotiile imi urcasera in gat. Eram 49 de oameni ce urma sa petrecem 1 Mai in Muntii Aninei. Ma mancau talpile bocancilor, ce sa mai.