Dintotdeauna am asociat marea cu micile statiuni litorale mai mult sau mai putin populate, in care tot ce poti face este sa te balacesti zi-lumina sau sa te plictisesti tolanit pe prosop. Nu va imaginati ca eram chiar praf la geografie: stiam ca exista si orase in zona cu pricina, dar nu le asociam sub nicio forma cu ideea de concediu.
Asta pana acum cateva saptamani cand o idee mareata s-a facut auzita: hai la mare! Mare sa fie ca nici nu mai sunt sigura ca imi amintesc ce culoare au valurile, de cand nu le-am mai vazut!
Nu va imaginati ca am sarit in tren de cum ni s-a aprins beculetul. Si asta nu pentru ca nu am fi vrut ci pentru ca CFRul, ca orice companie romaneasca ce se respecta, a luat candva, probabil cu dosul urechii, decizia ca bucurestenii pleaca spre mare numai dimineata. Asadar vineri seara, dupa opt jumatate, nu am gasit nici macar un vagon rapciugos care sa ne mai transporte intr-acolo.
Vrand-nevrand, ne-am conformat, am bagat in bagaj strictul necesar si ne-am pus pe un somn iepuresc ca sa nu pierdem autocarul matinal. Am descoperit mai tarziu ca, pentru mine, strictul necesar era, aparent, si un polar care inlocuia lotiunea de plaja, dar m-am bucurat sa descopar ca totusi nu am inlocuit costumul de baie cu bocancii.
Si iata-ne si la mare, numai bine sa luam pranzul. Ne instalam, ne punem pe gatit, umflam burtile bine si apoi, descopar cu surprindere ca aici se doarme dupa masa. Constantenii astia, crescuti cu marea alaturi, au invatat probabil ca balta neagra nu seaca in cele cateva ore de somn. Asa ca ma conformez si bag si eu, cuminte, cornul in perna.
Cateva ore mai tarziu ajungem si la Mamaia. Eu, care,in trecuturile glorioase, plecam de acasa cu costumul de baie pe mine ca sa ma azvarl direct in mare, traiam deja nelinistea revederii. Gasim una bucata plaja pe care inchiriem sezlonguri la 20 de lei pe zi. Iata inca o experienta inedita: am descoperit ca, daca stai pe sezlong nu iti intra nisip in.. urechi.. Da, bine, recunosc, mi-a placut... Si ne-am bagat apoi la balaceala in apa intai pana la glezna, apoi pana la genunchi, apoi pana la genunchi, apoi pana la genunchi, apoi pana la genunchi... Intr-un final, inaintarea ne-a fost incoronata de success si da-i si zbenguieste-te in mare. Mi-am amintit de ce imi placea atat de mult aici. In apa nu ai cum sa nu fii vesel. Si, doamne, cat am mai ras!
In rest, experienta Mamaia nu m-a impresionat: aglomeratie mare, agitatie pe masura, hamsii fara gust, prea multi delfini de plastic si muzica departe de gusturile mele.
Am recuperat insa a doua zi cand, dupa balaceala matinala, am primit cadou o plimbare prin centrul vechi al Constantei. Si vai, cat mi-a placut! O straduta pietonala, plina de terase colorate, cladiri vechi, pescarusi si... faleza cu pisici.
Am admirat impunatoarea cladire a Cazinoului, atat de trista in singuratatea ei, si nu ma pot stapani sa nu imi pun aceeasi intrebare care se naste, probabil, in fiecare dintre noi cand o zarim: cum se poate? Cum se poate ca un monument de asa maiestrie arhitecturala sa fie lasat in paragina? Mi l-am imaginat in zilele de glorie si l-am privit cu ochii prezentului: o relicva a unor vremuri trecute, devenita casa pentru patru pisoi.
Drumul ne-a purtat apoi spre portul de agrement din Constanta care mi-a amintit de un orasel de pe langa Roma. Linistit, cu muzica in surdina si cu o inghetata de iaurt de sa te lingi pe degete, nu alta.
Si iata-ne si la Modern, o ultima oprire in drumul nostru, pentru o ultima balaceala inainte de a ne sui in tren.
Mi-a placut intr-atat incat nici macar accidentele umane peste care am dat in vagon nu au reusit sa imi umbreasca complet stare de bine (desi sunt destul de convinsa ca asa specimene nu ar trebui lasate sa se reproduca dar asta e alta istorie si, cum nu include voie buna, o sa o las de povestit pentru o zi albastra).
Revenind la starea zen si la concluzia plimbarii: mi-a placut Constanta veche cu aerul ei sarat, cu valurile ei cuminti, cu pitorestile culori ale unor istorii uitate. Mi-a placut si imi place. Si mai vreau. Pana atunci, intai sa stea ploaia!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu