Cum am ajuns acolo...
Cand am pus piciorul in Italia era aproape de miezul noptii. Transportul spre hotel era deja platit, si ne asteptam ca in micutul aeroport din Bologna sa nu intampinam dificultati in a identifica autocarul. Insa, dupa vreo jumatate de ora de invartit ca titirezul prin si pe langa aeroportul aproape adormit in cautare de o farama de informatie utila, am decis sa luam ultima cursa locala spre centrul orasului.
Zborul Ryanair ajunge la Bologna la 23:15 si iti da timp suficient sa prinzi ultimul Aerobus al zilei (iar biletul e doar 6 Euro). Mult mai bine decat transportul pre-platit (luat prin Ryanair de la Autostradale Italia) care pe noi ne-a lasat cu un gust amar si cu 8 euro de caciula aruncati pe geam. Nu stiu despre voi, dar eu una preferam sa-i beau.
Unde ne-am cazat...
Planul a fost sa gasim variante cat mai ecoomice asa ca, dupa indelungi cautari, am pus labuta pe o oferta la Hotel Fiera. Nu e el chiar in buricul targului dar nu ne-au speriat niciodata trei kilometri de plimbare.
Vineri noaptea, Aerobus-ul ne-a debarcat la Bologna Centrale (Gara din Bologna) unde orasul ne-a intampinat cu o ploaie sanatoasa, cat sa ne cunoastem pan' la piele. Bajbaind prin noapte, drumul spre hotel imi parea grozav de intortocheat dar la lumina diminetii senine de sambata am dat cu nasul de ditamai bulevardul care te poarta in linie dreapta spre centru orasului.
Impresii bologneze...
A doua zi, un soare prietenos incalzea asfaltul inca de la prima ora. Aveam o singura zi de pretrecut in Bologna si intentionam sa profitam din plin de ea.
Asa ca am pornit la plimbare si prima oprire ne-a fost la Turnul Asinelli. Ridicat la inceputul secolului XII, are 97,20 metri inaltime si trebuie sa urci 498 de trepte de lemn pentru a ajunge sus - un exercitiu cardio la doar 3 Euro care te rasplateste cu o priveliste geniala asupra orasului rosu. Zau ca nu imi venea sa ma mai dau dusa de acolo.
Cand am pus piciorul in Italia era aproape de miezul noptii. Transportul spre hotel era deja platit, si ne asteptam ca in micutul aeroport din Bologna sa nu intampinam dificultati in a identifica autocarul. Insa, dupa vreo jumatate de ora de invartit ca titirezul prin si pe langa aeroportul aproape adormit in cautare de o farama de informatie utila, am decis sa luam ultima cursa locala spre centrul orasului.
Zborul Ryanair ajunge la Bologna la 23:15 si iti da timp suficient sa prinzi ultimul Aerobus al zilei (iar biletul e doar 6 Euro). Mult mai bine decat transportul pre-platit (luat prin Ryanair de la Autostradale Italia) care pe noi ne-a lasat cu un gust amar si cu 8 euro de caciula aruncati pe geam. Nu stiu despre voi, dar eu una preferam sa-i beau.
Unde ne-am cazat...
Planul a fost sa gasim variante cat mai ecoomice asa ca, dupa indelungi cautari, am pus labuta pe o oferta la Hotel Fiera. Nu e el chiar in buricul targului dar nu ne-au speriat niciodata trei kilometri de plimbare.
Vineri noaptea, Aerobus-ul ne-a debarcat la Bologna Centrale (Gara din Bologna) unde orasul ne-a intampinat cu o ploaie sanatoasa, cat sa ne cunoastem pan' la piele. Bajbaind prin noapte, drumul spre hotel imi parea grozav de intortocheat dar la lumina diminetii senine de sambata am dat cu nasul de ditamai bulevardul care te poarta in linie dreapta spre centru orasului.
Impresii bologneze...
A doua zi, un soare prietenos incalzea asfaltul inca de la prima ora. Aveam o singura zi de pretrecut in Bologna si intentionam sa profitam din plin de ea.
Asa ca am pornit la plimbare si prima oprire ne-a fost la Turnul Asinelli. Ridicat la inceputul secolului XII, are 97,20 metri inaltime si trebuie sa urci 498 de trepte de lemn pentru a ajunge sus - un exercitiu cardio la doar 3 Euro care te rasplateste cu o priveliste geniala asupra orasului rosu. Zau ca nu imi venea sa ma mai dau dusa de acolo.
 |
| Torre degli Asinelli |
Recoborati cu picioarele pe pamant, ne-a luat foamea asa ca am ales sa testam focaccia de la Pizza Gingio, chiar langa Torre degli Asinelli. Si este geniala! Daca ajungeti prin prejma, e mare pacat sa nu o incercati. Am infulecat-o pe un colt de banca si am facut planuri sa ne intoarcem si seara pentru inca o portie.
Apoi ne-am avantat pe stradute spre buricul Bologniei, Piazza Maggiore. Am savurat prima inghetata italiana din anul asta ("tone" altele urmau sa vina), ne-am racorit printre carti in Biblioteca Salaborsa, ne-am jucat cu baloanele de sapun ale unui artist stradal in Piazza del Nettuno si ne-am odihnit putin in impunatoarea Basilica di San Pietro.
 |
| Piazza dell Nettuno |
 |
| Piazza Maggiore |
Sa va vand un pont cam neortodox (ma rog, "ne-catolic", in cazul de fata): nu ratati catedralele lor! Sunt la tot pasul, pline cu picturi si sculpturi care mai de care deci aveti cu ce sa va incantati ochii, sunt racoroase si au bancute care se dovedesc deosebit de pretioase pentru picioarele obosite. Aveti grija insa, in cele mai multe catedrale urmasele Evei nu au voie sa intre in bluzite fara maneci asa ca e o idee buna sa aveti la voi o esarfa pe care sa o aruncati pe umeri (ca doar e lucru stiut, nu-i nimic mai ispititor decat un umar ros de rucsac si sfasiat de soare, intrat neacoperit in biserica!).
Revenind la oile noastre de pe strazile Bologniei, pasii ne-au mai purtat spre Biblioteca dell'Archiginnasio, o cladire magnifica a carei curte interioara poate fi vizitata gratuit, apoi pana la manastirea San Domenico (ridicata in secolul XIII si unde este inmormantat Sfantul Dominic, fondatorul Ordinului Dominican - mi se parea mie ca ma priveau niste ochi critici din umbra...) si apoi pana la cea mai apropiata berarie. Am descoperit cu ocazia asta ca, dupa o zi de haladuit pe stradute, berea ieftina italiana iti merge direct la suflet.
Mai erau atatea de vazut dar timpul a intrat in sac si picioarele ne-au indreptat, molesite de racoarea berii, pe sub Porta Mascarella (ruinele vechii porti medievale a orasului) spre hotel.
Oras universitar, Bologna vibreaza intre zidurile pline de istorie. Un oras mic si cosmopolit, de care m-am indragostit.
La revedere Bologna! Pe curand!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu